Beneficiile consumului de masline
Măslinul este un arbore originar din Siria şi zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit şi în Grecia continentală şi în arhipelagul elen. Este considerat "arborele veşnic roditor", fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini şi lăstari noi.
Genul olea conţine în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pomi mici întâlniţi în zonele limitrofe Mării Mediterane, în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se menţin verzi pe întreaga durată a anului. Măslinul preferă climate cu ierni blânde şi veri toride, se dezvoltă foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza mării.Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obţinerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.Măslinul sălbatic este un pom mic cu aspect de tufiş, cu creştere lentă şi crengi presărate cu ghimpi. Varietăţile cultivate prezintă multe deosebiri, dar în general sunt lipsiţi de spini, mai compacţi şi mai productivi. Măslinii au o creştere lentă, dar sunt şi foarte longevivi. Lăsaţi să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru şi peste şapte secole de viaţă. În Italia se crede că unii din cei mai bătrâni măslini datează din primii ani ai Imperiului Roman, părere infirmată de mulţi specialişti.Există în jur de 20 de specii de măslini, printre acestea se numără: Olea brachiata, Olea capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata
|
|